Chiar dacă am publicat articolul ăsta la două zile după victoria Japoniei în fața Braziliei, simt că acum înțeleg mai bine echipa japoneză. De fapt, vreau să zic că voiam să scriu ceva pe 15, dar m-am pierdut jucând noul game Big Monopoly și-am uitat să împărtășesc gândurile mele despre momentul istoric ăsta.
Visul fotbalistic al Japoniei a început cu un singur manga: Captain Tsubasa. (キャプテン翼)
キャプテン翼 ENG Captain Tsubasa
În era Shōwa, fotbalul japonez era încă un sport de nișă, în umbra baschetului și sumo-ului. Lansarea manga-ului Captain Tsubasa la începutul anilor 80 a schimbat total jocul. Povestea, cu meciuri pline de dramatism și personaje iconice precum Tsubasa Ōzora, a inspirat o generație întreagă de copii să înceapă să joace fotbal.
Școlile și cluburile locale au văzut un val de jucători tineri, mulți devenind profesioniști și chiar reprezentând Japonia pe scena internațională. Manga nu doar a popularizat fotbalul pe plan intern, dar i-a dat și o identitate nouă în Japonia — plină de pasiune, creativitate și ambiție.
Pentru mulți fani și jucători, visul fotbalistic al Japoniei s-a născut pe paginile manga-ului și influența lui se simte și azi în cultura fotbalistică a țării.
Fantezia din era Shōwa
În 1981, Captain Tsubasa a debutat. La vremea aia, fotbalul japonez era departe de nivelul mondial, iar calificarea la un Campionat Mondial părea un vis imposibil. Dar în finala Campionatului Mondial Jr. Youth din manga, Japonia a învins Brazilia 3–2 după prelungiri.
Nu era doar un meci fictiv. A sădit o speranță în milioane de cititori:
„Într-o zi, Japonia chiar o să bată Brazilia pe teren.”
Japonia vs Brazilia: De la ficțiune la meciuri reale
În ultimele două zile, multe articole au zis că meciul Brazilia vs Japonia a fost împlinirea unui „vis de 30 de ani”. Dar dacă știi Captain Tsubasa, realizezi că de fapt e un vis de 44 de ani — întinzându-se din 1981, când manga a apărut prima dată, până în 2025, când Japonia a făcut pasul ăsta istoric.
| An | Competiție | Scor | Note |
|---|---|---|---|
| 1995 | Finala Cupei Confederațiilor | Brazilia 3–0 Japonia | Victorie clară pentru Brazilia |
| 2001 | Cupa Confederațiilor | Brazilia 2–0 Japonia | Meci din faza grupelor |
| 2005 | Cupa Confederațiilor | Japonia 2–2 Brazilia | Remiză pe cinste pentru Japonia |
| 2006 | Campionatul Mondial (Faza grupelor) | Brazilia 4–1 Japonia | Meci din grupa CM |
| 2014 | Meci amical | Brazilia 4–0 Japonia | Neymar a dat gol de mai multe ori |
| 2017 | Meci amical | Brazilia 3–1 Japonia | Amical internațional |
| 2022 | Meci amical | Brazilia 1–0 Japonia | Înfrângere la limită pentru Japonia |
De fiecare dată, visul părea prea departe. Fiecare înfrângere le amintea fanilor că fantezia din 1981 e încă doar o fantezie.
Cupa Kirin pornește la Tokyo, în Ajinomoto Stadium
Pe 13, antrenorul principal al Japoniei, Hajime Moriyasu, a vorbit înaintea amicalului cu Brazilia în Tokyo. Și-a exprimat speranța de a rupe ghinionul neînfrângerii împotriva Selecao-ului.
Japonia a întâlnit Brazilia de 13 ori fără să câștige vreodată, bifând 2 egaluri și 11 înfrângeri, inclusiv un 1–4 dureros la CM din 2006. Mai complicat, Brazilia venea în formă maximă, după ce săptămâna trecută a zdrobit Coreea de Sud cu 5–0, iar Japonia n-a putut alinia cea mai bună garnitură. Mijlocașii-cheie Kaoru Mitoma de la Brighton și Wataru Endo de la Liverpool au fost amândoi indisponibili.
În ciuda problemelor, Moriyasu rămânea hotărât:
„Vrem să câștigăm, să creștem ca echipă și să dăm tot ce avem să trecem acest test.”
Clar, pentru el nu era doar un amical.
„Brazilia e una dintre cele mai tari echipe din lume și avem maxim respect pentru ei. Dar avem și jucători care se dezvoltă în Europa și capătă experiență valoroasă.”
De la Captain Tsubasa la realitate: Japonia în sfârșit bate Brazilia cu 3-2
Pe 14 octombrie, sub reflectoarele Ajinomoto Stadium din Tokyo, istoria s-a scris pe viu. Amicalul internațional cunoscut drept „Kirin Challenge Cup” a devenit ceva mult mai mare — seara în care Japonia, locul 19 mondial, a dat lovitura și a întors scorul 3–2 în fața Braziliei, pe locul 6, într-o revenire de excepție. Pentru prima oară în 14 întâlniri, Samurai Blue au învins campionii mondiali de cinci ori, iar în momentul ăla, un vis purtat de generații întregi s-a împlinit.
La pauză, părea o poveste clasică. Brazilia, maeștrii stilului și preciziei, conducea 2–0, încântând suporterii cu atacuri pe măsura renumelui lor de „regii fotbalului”. Japonia părea gata să accepte o înfrângere onorabilă, apăsată de istorie și diferența de valoare. Dar în loc să cedeze, au ales să se ridice.
Repriza a doua s-a desfășurat ca o schimbare a destinului. Takumi Minamino a aprins lupta cu un gol crucial, iar ritmul s-a schimbat instant. Fiecare pasă, fiecare tackling, era plin de credință. Apoi a venit momentul care va rămâne pentru totdeauna în istoria fotbalului japonez — Ayase Ueda, atacantul care mereu a susținut că performanța lui e legată de destinul echipei, a simțit cum valul se schimbă.
În minutul 71, Junya Itō a lansat o centrare periculoasă. Ueda a dat cu capul puternic, dar mingea a lovit bara. Stadionul a rămas fără suflare — dar destinul rar oferă miracole fără luptă. Momente mai târziu, din cornerul următor, Itō a livrat din nou. Ueda a sărit peste fundașii brazilieni și a trimis mingea în plasă cu un șut fulgerător. De data asta, urletul mulțimii nu se putea stăpâni. Japonia nu doar a egalat, ci a cucerit seara.
„Să marchezi un gol așa de important mă face super fericit,” a reflectat Ueda după meci, cuvintele lui pline de mândrie moderată. „Fiecare dintre noi, inclusiv eu, încă creștem. Acum suntem în punctul în care putem ținti direct spre Cupa Mondială.”
Ajinomoto Stadium din Tokyo
Meciul a fost aprins. Plonjarea curajoasă a lui Ritsu Dōan — care i-a adus cartonaș galben — a simbolizat refuzul Japoniei de a trata meciul ca pe un simplu amical. Fiecare duel, fiecare degajare disperată, fiecare sprint final au reflectat o echipă care credea că destinul poate fi schimbat prin forță de voință.
Și apoi, când fluierul final a sunat, vechea poveste s-a rupt. Recordul Japoniei împotriva Braziliei a fost rescris: 1 victorie, 2 egaluri, 11 înfrângeri. Dar scorurile nu pot niciodată să zică tot ce a însemnat seara aia. A fost mai mult decât o victorie — a fost punctul culminant al unui vis născut în 1981, în primul capitol al Captain Tsubasa, purtat zeci de ani de copii care alergau după o minge cu speranță în suflet și acum împlinit pe scena mare din 2025.
A fost dovada că drumul fotbalistic al Japoniei, odată imaginat în panouri de manga, a devenit realitate.
Din 1981 până în 2025 — de la cerneala viselor la iarba din Ajinomoto Stadium — 44 de ani de credință, lupte și speranță, cristalizate într-o singură noapte de destin.
Hai să ascultăm încă o dată super piesa de deschidere și să retrăim clipa asta legendară.
